You are currently browsing the tag archive for the ‘rugina de pe peretii sufletului’ tag.

Imi abandonez intentiile din teama ca vor deveni fapte. Dar ele nu dispar; ci se aduna undeva, in mine, tot mai multe si tot mai violente, vrand sa-mi strapunga pielea subtire. Uneori un fel de piromanie benigna ma determina sa le incendiez ca sa-mi purific sufletul de vanataile pe care le-au provocat, inainte ca tumoarea sa devina maligna. Dar altele le iau locul repede si sufletul meu se mistuie in aceste catharsisuri inutile.
De cele mai multe ori, dorintele mele se sting inauntrul meu. N-am avut niciodata curajul sa le urmez daca stiam ca sunt incomode pentru altcineva. Si atunci, unde sunt eu in toate aceste renuntari? M-am suprimat pana ce am devenit o faptura fara identitate, cu o singura functie: aceea de a face lumina in bezna celorlalti. Dar as vrea uneori sa ma rastorn din mainile lor si sa mistui totul in jur.
..Insa asta nu se va intampla niciodata.
